vineri, 27 aprilie 2012
I decided to go for a run
După ce mi-am reparat bicicleta am zis că e timpul să o și scot la plimbare - ca în Forrest Gump, "I decided to go for a run". Și dacă tot am ieșit cu bicicleta am mers până la Măgurele. Și dacă tot am ajuns la Măgurele nu era să mă opresc așa că am mai mers 5km până la Dumitrana. Și dacă tot am ajuns la Dumitrana nu era să mă întorc fără să văd râul de la marginea satului, așa că am pedalat până la marginea satului, trecând pe lângă sătenii adunați pe terasele bodegilor savurând lăsarea serii cu o bere rece în mână. Și am ajuns la râul de la marginea satului...
duminică, 22 aprilie 2012
Lucrurile mici, din nou
Ieri seară (sau noapte!? cred că era după 10) mă sună Andrei să ieșim la bere că l-a sunat și pe el Iulia și vrea să facem gașcă. Băi mi s-a părut genial! Îmi plac la nebunie oamenii care fac ce simt și mai uită din când în când de așa numitele reguli de bun simț. Adică frate, ce dacă e 10 noaptea și oamenii poate că nu ar mai suna să te cheme în oraș, eu am chef să bem o bere și sun, ce plm. Mi-a plăcut super mult. Îmi pare rău că nu am putut să merg, lucram când m-a sunat și chiar trebuia să termin niște chestii, altfel cu siguranța mi-aș fi luat bicicleta și aș fi întins-o.
Astăzi am făcut unul din lucrurile de care îmi era dor și simțeam nevoia: să lucrez cu mâinile la propriu, old-school așa, să iau sculele în mână și să repar ceva. Am umblat la bicicletă și am tunărit-o. Mă rog, e mult spus tunărit, chestia a fost cam așa: eu am un jaf de bicicletă, o semicursieră luată la mâna a doua și care a fost dotată cu fel de fel de accesorii ce o fac să arate a bicicletă de bătrânei de la țară: far cu dinam, portbagaj, apărătoare de noroi din tablă. Mă deranjau toate lucrurile acestea pentru că nu mai arătam la fel de cool pe bicicletă cum arăt fără așa că am hotărât să le scot. Am demontat roți, m-am murdărit de ulei, mi-am dărâmat bicicleta pe picior, mi-am repetat repertoriul de înjurături ("grindosternicul și plămâneii stângi ai lu mă-ta" a rămas preferata, copyright CTP), am avut de furcă cu șuruburi înțepenite de rugină iar unde nu a mers și nu a mers cu tehnica a mers cu forța: în spate mi-am tăiat apărătoarea cu fierăstrăul pentru că nu puteam să desfac un șurub. Prin urmare acum am o jumătate de apărătoare pe spate pe care nu am cum să o dau jos.
M-am simțit super bine, mascul mulțumit de el care tot ce mai așteaptă este o bere. Cam așa:
joi, 19 aprilie 2012
Dilema și gândul
Urmăresc pe Facebook două ziare: Dilema Veche și Gândul. În cazul primului, citesc majoritatea articolelor cu mare plăcere. E un fel de destindere, o oază de liniște și de normal în toată nebunia din media. În frunte cu Andrei Pleșu, Dilema are o echipă de gazetari normali într-o lume anormală, cu principii sănătoase și care știu să scrie (spre deosebire de majoritatea presei, care parcă cere să fie luată la pumni).miercuri, 18 aprilie 2012
Maya in Joy Pub
Adevărul este că și eu avusesem o zi super plină și eram pe punctul de a renunța să mai merg să îi văd pe Mishu Călian & Co. însă m-a readus Iulia pe calea cea bună. Cum am intrat am dat cu ochii peste foarte mulți folkiști (Make, Folk Frații, Puiu Crețu, cred că și Alina Manole) și chiar glumeam că este un concert între profesioniști, gen "hai să-ți arăt ce am mai învățat eu la chitară". Probabil că eram maxim 10 oameni care nu aveam nicio treabă cu niciun intrument, asta numărând și barmanii. Până la urmă faptul că majoritatea erau de-ai casei a dus la o atmosferă foarte prietenoasă și m-am simțit excelent.
Despre cum au cântat băieții... sunt subiectiv aici, pentru mine Maya este în Top 5 trupe românești. Îmi plac în orice condiții, fie ploaie, fie vânt, fie despărțire sau declarație de dragoste. Evident că mi s-au părut excelenți și aseară. M-a amuzat teribil când Mishu Călian a luat microfonul în mână și a coborât de pe scenă, parcă îl vedeam pe Johnny la concertele Folk Frate.
Vă las mai jos niște mostre din concert, nu se aud extraordinar însă sunt suficiente pentru a deschide pofta de a asculta Maya acolo unde există potențial de fan Maya ;) Ambele videoclipuri nu au începutul piesei, eu sunt mai mototol (ca să nu zic mămăligă că este cuvânt cu copyright Iulia) și până scot aparatul cântăreții ajung la refren.
P.S. Voi ați observat că toți din trupa Maya sunt încălțați în teniși? O fi condiție obligatorie pentru a face parte din trupă? :))
Maya - Viteza sângelui meu live @ Joy Pub 17.04.2012
Maya - Scrum live @ Joy Pub 17.04.2012
sâmbătă, 14 aprilie 2012
Ce facem de Paște?
Ăsta pare să fie în ultima vreme motto-ul acestei sărbători, ceea ce se poate deduce și din ce scrie Adi Despot aici. Ce nu pot să înțeleg eu, după studii îndelungate, e ce anume sărbătoresc oamenii ăștia. Că e clar că aproape toată lumea sărbătorește Paștele, dar e tot mai clar că mulți fără să știe cu ce scop. Trăim într-o lume din ce în ce mai agitată, în care totul se face la repezeală, iar oamenii nu mai zăbovesc nici măcar un minut să se gândească la însemnătatea faptelor.
sâmbătă, 7 aprilie 2012
Eroii nestiuti de nimeni
Eram azi in Brasov cu ocazia Semimaratonului Cetatea Brasovului si dupa ce termin treaba cu alergatul (despre care o sa povestesc pe Povesti despre munte cum pun mana pe poze) ma gandesc sa ma uit prin magazinele de munte din Brasov dupa niste promotii la bocanci de iarna. Imi caut bocanci de iarna si cum sunt foarte scumpi (peste 700RON) nu-mi permit sa ii iau altfel decat la promotie. Intru in magazinul X si intreb daca au ceva promotii la bocancii de iarna. Vanzatoarea, amabila, imi raspunde ca da si imi arata modelele. Din pacate erau niste modele deloc tehnice si nu aveam ce face cu asa ceva, asa ca ii zic ce fel de bocanci ma intereseaza si pentru ce. Moment in care tipa, dupa un moment de ezitare, imi arata o pereche de bocanci pe la 850RON si imi spune ca au reducere 10% din pretul afisat. Tot erau prea scumpi pentru ce imi permiteam eu si nu i-am cumparat. Da, ea este eroul nestiut de nimeni, dupa cum voi explica mai jos.
joi, 5 aprilie 2012
Timpul
Leonardo da Vinci spunea că timpul e suficient pentru cei care știu să îl folosească. Înclin să cred că așa este, și totuși... Continuu mă întreb dacă nu cumva a făcut cineva ceva la el. Cu timpul. Dacă nu cumva timpul ăsta e un fel de ceas mare (Big Ben-ul din Londra, să zicem) și vreun meșter a umblat la rotițele lui ca să se miște mai repede decât în mod normal.
Când eram mai mic, parcă totuși ziua era zi, săptămâna era săptămână, luna era lună, anul era an. Acum, lucrurile decurg cam așa: mă trezesc de dimineața și nici nu apuc bine să mă așez la birou că se și face seară.
duminică, 1 aprilie 2012
Dubstep...
Printr-un concurs de împrejurări, am ajuns aseară la concert Alternosfera. Mi-am zis că s-ar putea să merite și, într-adevăr, băieții n-au cântat deloc rău. S-a văzut și din reacția publicului, care era efectiv în delir. A fost fain, mi-a plăcut. Totuși, nu despre asta vreau să vorbesc. Sunt alții mult mai în măsură.
Eu vreau să spun câteva cuvinte despre cei care au fost în deschidere, mai precis a doua formație (deși aici poate ar fi trebuit să pun ghilimele). Ce o fi fost în capul organizatorului, asta cred că rămâne o enigmă. Când am auzit „Bă, acum vin unii care cântă dubstep!” am crezut că ori era o glumă, ori cineva a înțeles prost.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)