miercuri, 21 noiembrie 2012
Ce viață avem și noi...
Aseară, în vestiar, obosit, mai mult lichid decât solid. Un tip trecut de 30 (cred) se precipită să îmi facă loc ca să am acces la dulăpiorul meu. Se duce rapid să se spele pe mâini, se întoarce și îl aud:
- La la
la la, ce viață avem și noi!...
- Grea,
îi răspund.
- Serios?!
Chiar așa vi se pare?!
Zâmbesc.
- Eh,
nu, glumeam. Și mie îmi place.
- Dacă
ar fi după mine, numai la sală aș sta, zice.
miercuri, 14 noiembrie 2012
Goodreads
L-am descoperit și eu de câteva zile și sunt foarte încântat. Sigur,
s-ar putea spune că destul de greu, având în vedere că că are deja
1.900.000 de utilizatori lunari, dar mai bine mai târziu decât niciodată. E un
site unde îți poți nota (adică să le dai note, ca să nu inventez un
nou cuvânt de genul să le rate-ezi,
cum sunt sigur că ar face alții) și trece cărțile pe care le-ai citit, le citești sau ai
de gând să le citești. Pentru cei interesați să își țină o astfel de evidență
mi se pare locul perfect. marți, 13 noiembrie 2012
De ce nu mai mă uit la fotbal
vineri, 9 noiembrie 2012
Roger Waters la București!
Am aflat acum 15 minute. Încă sunt în stare de șoc. Îmi tremură mâinile
când scriu și vocea când dau vestea mai departe. Îmi vine să plâng, să râd, să
țopăi, să cânt, să strig. Am verificat informația de 10 ori, în timp ce încă mă
frecam la ochi. Dar nu, n-ar ce să fie, visul s-a împlinit, în sfârșit. O
confirmă și site-ul oficial: Roger Waters vine la București cu turneul The Wall
pe 28 august, la anul! O să fie prima dată când o să fac ceea ce până acum nu
înțelegeam la unii fanatici: îmi iau bilet în față și mă așez de diminață la
coadă, să fiu sigur că prind primul rând. Nu știu dacă e în timpul săptămânii,
nici nu mă interesează, îmi iau o zi de concediu. Pff. Nu știu, alte cuvinte nu
îmi mai găsesc acum. Încă îmi bate inima ca la nebuni. Vorbim altădată!
sursa foto
joi, 8 noiembrie 2012
Leapșa voluntariatului
Este prima leapșa la care
particip, nefiind blogger consacrat. Mi se pare amuzantă ideea :) Dacă vă întrebați cine m-a
introdus în joc, este vorba de Elena.
1. Prima asociatie/fundatie din Romania care iti vine in minte cand te gandesti la voluntariat este:
AIESEC, chiar dacă nu am avut nici-o legătură cu ei. Probabil pentru că sunt câțiva oameni pe care îi admir ce au fost AIESECeri, cum ar fi Sorin Ștefan, fostul meu șef, managerul Inotec sau Alex Găvan.
2. Dar companie care sprijina voluntariatul?
Aș spune Henkel că i-am văzut prezenți pe la diverse evenimente.
3. Persoana publica din Romania care reprezinta cel mai bine voluntariatul este:
Raed Arafat și Alex Găvan pe care l-am auzit povestind într-o conferință despre cum l-a ajutat pe el voluntariatul.
1. Prima asociatie/fundatie din Romania care iti vine in minte cand te gandesti la voluntariat este:
AIESEC, chiar dacă nu am avut nici-o legătură cu ei. Probabil pentru că sunt câțiva oameni pe care îi admir ce au fost AIESECeri, cum ar fi Sorin Ștefan, fostul meu șef, managerul Inotec sau Alex Găvan.
2. Dar companie care sprijina voluntariatul?
Aș spune Henkel că i-am văzut prezenți pe la diverse evenimente.
3. Persoana publica din Romania care reprezinta cel mai bine voluntariatul este:
Raed Arafat și Alex Găvan pe care l-am auzit povestind într-o conferință despre cum l-a ajutat pe el voluntariatul.
Baniciu, frate!
Măi, nu știu cum face Baniciu ăsta, cum măsluiește el cărțile și aliniază
planetele, că la fiecare cântare umple
sala și mai și îi mai și scoală pe toți în picioare, fără să facă măcar o
aluzie de genul „toată lumea mâinile sus”. Cum face el că de fiecare dată lumea
cântă și țopăie de mama focului, deși cântecele lui (și ale lui Nicu Covaci
pentru că, oricât l-ar imita și apostrofa, el a compus multe dintre melodiile
pe care le cântă acum) sunt de ani și ani aceleași. Mă întreb, oare peste 40 de
ani va mai ști cineva cine a fost Marius Morga? Zic și eu, nu dau cu parul. Și
dans!
marți, 6 noiembrie 2012
Sportul ca mod de viață
În clasa a 12-a nu am dat bac-ul la sport, așa cum făceau majoritatea
băieților. „Foarte bine faci!”, a conchis atunci profu’ de educație
fizică. Am dat la economie pentru că mă ajuta și la admitere și
voiam să demonstrez că pot să iau notă mai mare decât iau alții la sport, dar
adevărul e că oricum eram cam varză la materia asta. Țin minte că după proba de
rezistență, la care trebuia să dăm vreo trei ture de curtea școlii (și curtea
școlii de la Cantemir nu e mare, să ne înțelegem de la început) stăteam o zi la
pat, cu febră musculară. De multe ori preferam să nu mai car după mine
echipamentul și să stau pe bară la ore. Îmi era lene. Ba mai mult, într-un an a
trebuit să-l cinstesc pe profu’ respectiv
cu o sticlă de whisky ca să îmi încheie media. Bine, aici e o poveste mai lungă, pe
care n-o să o mai relatez. Iar sticla mi-a fost cerută pe față chiar de către
el, că doar se știa bine că le cam trăgea la măsea. În fine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)