„Navigam pe un vas de hârtie, credeam în filosofie și în progresul moral (general)...”
Se afișează postările cu eticheta viață. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viață. Afișați toate postările
joi, 15 decembrie 2011
Viață de București
Ora 6:40. Sună ceasul. Încă nu știu prea bine pe ce lume sunt, sper că poate totuși e o greșeală. Nu, n-are cum să fie. Nu îmi permit să mai stau în pat mai mult de 2 minute, pentru că trebuie să mă pregătesc de plecare. Unul lucru e clar: dacă nu ar fi existat cafeaua, cu siguranță ar fi trebuit inventat ceva asemănător. Odată revenit la viață cu ajutorul licorii magice, pot începe o nouă zi. Nu chiar ușoară.
Ies din bloc pe Bv. Timișoara și am o senzație ciudată. Aici eram și acum câteva ore (nu multe), doar că mergeam în sens opus. Mă îndrept spre stația de tramvai și îmi fac probleme dacă nu cumva nu o să încap acolo. O mulțime imensă de oameni, mai mare pe zi ce trece, îl așteaptă. Norocul meu: tramvaiul 1 și-a făcut datoria și de data asta și a venit fix înainte să ajung. Zic noroc pentru că în felul ăsta a mai plecat lumea din stație.
miercuri, 13 aprilie 2011
Despre frumusețea uitată a vieții
Nu e o carte greoaie care să îți pună mari probleme, așa cum mi s-a înâmplat cu alte cărți scrise de Andrei Pleșu, pe care m-a simțit nevoit să le abandonez după ce le-am răsfoit puțin. Este o colecție de articole apărute în Dilema Veche și Adevărul. Aș spune, în câteva cuvinte, articole cu și despre înțelepciunea cotidiană. Cu alte cuvinte, după cum spune și titlul cărții, să uităm micile sau nu-așa-de-micile probleme de zi cu zi și să ne amintim de frumusețea uitată, din păcate, în ultima vreme, a vieții.
miercuri, 30 martie 2011
P.P.S.
Revin printr-un Post-Post-Scriptum cu o maximă pe care mi-am amintit-o tot azi. Indiferent care este răspunsul la întrebarea de mai jos, „Viața-i scurtă, dacă nu o putem lungi hai să o facem lată!”
Etichete:
Andrei,
fărâme de gânduri,
viață
Abonați-vă la:
Postări (Atom)