luni, 21 martie 2011
Cine a mâncat soarele?
Totuși să vedem partea bună a lucrurilor. Noroc că nu mi-am pus panouri solare, ar fi trebuit să fac duș cu apă rece.
miercuri, 16 martie 2011
Pregătirea pentru maraton
sâmbătă, 12 martie 2011
Ultimul zbor
joi, 10 martie 2011
Hai să vorbim ca să nu adormim
V-ați gândit vreodată cum ar fi viața fără telefoanele mobile? Cu siguranță, ar fi mult mai tristă. La noi, vorbitul la mobil este un sport național. Înainte îmi spuneam că nu există dată să merg cu autobuzul și să nu existe niciun pasager care să vorbească la telefon. Acum aș spune că nu există secundă într-o cursă cu RATB-ul în care să nu vorbească cineva la telefon. Tot felul de bârfe și discuții inutile care se lungesc uneori pe tot parcursul traseului Băneasa-Piața Romană sau Piața Romană-Drumul Taberei. Unii vorbesc tare ca să audă toată lumea ce grozăvii au făcut în ziua respectivă (sau poate interlocutorii sunt un pic mai surzi?). Trebuie să știm și noi (nu-i așa?) cât de mult a reușit grozavul să copieze la examen, ce neînțelegeri există prin familiile pasagerilor, cine a înșelat pe cine, cât de mult au lucrat la birou și ce nedreptățiți sunt cu salariul de rahat pe care îl au, trebuie să ne reamintim ce nenorocită e clasa politică ș.a.
duminică, 6 martie 2011
Postcards from a young man
Pentru că a venit primăvara, m-am gândit să o întâmpin cum se cuvine, cu un gest specific de primăvară, așa că am fost la schi. Am dat o tură ușurică dar superbă, pentru prima dată am urcat cu shiurile mai sus de nivelul pădurii. Coborârea până la liziera pădurii a fost de senzație, aveai tot muntele la dispoziție, niciun obstacol, poate doar niște buruieni ce nu erau acoperite de zăpada destul de mică. Păcat că a durat cam puțin. Apoi „i-am dat blană” pe drumul forestier de pe Zamora. Am schiat până în Bușteni deși în ultima parte zăpada a fost cam nasoală. Am urcat 4h și am schiat 1h. Merită. Vreme superbă de primăvară, am făcut plajă în creastă.
Azi antrenamentul de 23km. Nici prea greu, nici prea ușor. Mi-aș fi dorit să fie un pic mai cald. Cred că i-am făcut în 2h:10. Oricum important este felul în care te face să te simți o astfel de alergare: îmi vine să țopăi, să ascult muzică la maxim, să îmbrățișez lumea pe stradă, să ies cu capul gol în ninsoarea de afară.
sâmbătă, 5 martie 2011
De nedescris
Nu știu alții cum sunt, probabil că le place să stea acasă să se odihnească după o săptămână de mers la serviciu, să se ducă la un film, la un restaurant sau pur și simplu să zacă. Dar pentru mine nimic nu se compară cu senzația pe care o ai după ce te întorci de la munte, terminat de oboseală, dureri de mușchi și somn (întâmplarea face că de data asta a fost o tură lejeră, dar desigur că ați înțeles ideea), bei o bere și te culci pe 4 locuri în accelerat și începe să îți sune în căști Imnul Pietrei Craiului. Adică „Stai liniștit, data viitoare o iei de la capăt”. Foarte bine. Și mai cred că nimic nu se compară cu schiul de tură. E magnific, e incredibil.
Și-aș vrea să vii și tu, să mergem împreună, să împletim acolo a Craiului cunună...
marți, 1 martie 2011
E primăvară, iarăși primăvară!
Vorba cântecului: „Unde? În sufletul meu!”. Sau în calendar, că altfel nu prea este. Citeam pe Wikipedia că, până în secolul al XVIII-lea, Anul Nou se sărbătorea pe 1 martie. Și sincer mie mi se pare că începutul de primăvară te îndeamnă mai mult să îți faci noi planuri, promisiuni, să îți propui să începi o viață mai mult sau mai puțin nouă, decât 1 ianuarie. Cel puțin la mine cam așa se întâmplă.
Și oricât de împătimit al schiului am devenit, parcă simt nevoia să se ducă toată zăpada, să înflorească pomii, să trec la geaca de piele, să mă plimb prin parc și să cânt (în gând, pentru că nu am nimic cu ceilalți care se plimbă prin parc; în principiu).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)