Bine ați venit la noi acasă!

miercuri, 17 octombrie 2012

Povestea merge mai departe

Se întâmpla acum trei ani. Cred că tot octombrie era. Tibi îmi zice „Hai, bă, la un concert folk, am auzit că se cântă în Iron City”, eu că „Bă, nu știu, să văd, dacă vin oricum nu stau mult, că trebuie să prind RATB, că am facultate de la 7:30 dimineața, etc.” Aproape că nu îmi vine să cred câte s-au schimbat de atunci.

Am fost la cântare, a fost fain și încet-încet am început să frecventăm locul miercurea. Până am ajuns să nu mai ratez niciuna. Așa cum de luni până vineri mă duc dimineața la serviciu, așa cum duminica mă duc la biserică, miercurea mă duceam la Folk Frate. Când eram obosit de nu mai știam de mine, o bere acolo mergea la fix. Ce conta că joi dimineața mă trezeam cu capul de trei ori mai mare? Acolo, la seara folk, m-am refugiat de zeci, poate în curând sute de ori. Atunci când eram trist sau aveam o problemă, totul parcă trecea. Atunci când eram fericit și mulțumit, totul parcă se amplifica.

Am cunoscut mulți oameni faini. Vorba cântecului, „o cameră micuță, dar de prieteni plină”, se potrivea perfect aici. Rar mi-a fost dat să întâlnesc o atmosferă așa de prietenoasă. Acolo am reușit să accept (măcar parțial) fumul de țigară, pe care puteai să-l tai cu cuțitul (asta dacă aveai loc de cuțit, pentru că de multe ori nu aveai loc să arunci nici un ac). Pentru că totul făcea parte din atmosferă și acum, oriunde merg și simt mirosul ăla mă gândesc la serile folk.

Acolo am trăit multe și am trecut prin multe. Pentru că toate evenimentele din ultimele trei ani ajungeau parcă să treacă miercurea prin filtrul Folk Frate. Știu că sună ca un clișeu, dar da, Folk Frate nu e nici pe departe doar muzică, e o stare.

Acum, după două luni, Folk Frate revine într-un loc nou. Ceea ce e cel mai important e că povestea merge mai departe. De data asta n-o să mai cântăm „Așa că vino jos dacă plouă”, ci chiar versul original. Sus, la etajul 1. Blănari 21. Club Vertigo. Astăzi. Am emoții.

3 comentarii:

  1. Bai ce videoclip au facut, imi aduce aminte de Vama Veche - Epilog :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Haha! Si eu aveam emotii pana am ajuns. Am avut si super bafta sa ajungem la 9 fix cand au deschis usile pentru 5 minute. Apoi le-au incuiat si eram numai noi acolo. :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Dap, hehe. Că eu când am ajuns la 10 fără ceva abia îmi mai făceam loc prin mulțime. Și e bine că a fost așa multă lume, fu fain și a meritat :).

    RăspundețiȘtergere

Te mănâncă limba? Ia să vedem de ce ești în stare!