joi, 3 noiembrie 2011
România noastră
Copii al căror vis este să ajungă ospătari la cârciuma de lângă sat, să devină șoferi pentru a vedea și alte sate sau pur și simplu să facă o facultate. Copii care învață cu cartea pe câmp, aducându-mi aminte de vremurile de care îmi povesteau părinții mei - și ei provenind de la țară și fiind nevoiți să învețe pe câmp în timp ce păzeau vacile.
Asta e România în care trăim, o Românie ce uneori îmi pare că se apropie de Africa, în care chiar și să ai 8 clase este un lux prea mare pentru unii. O Românie ce are nevoie disperată de ajutor dar din păcate odată ce ne-am ridicat din sărăcie refuzăm să ne întoarcem și să facem ceva și pentru cei care au fost înfrânți de condițiile mult prea grele în care au fost obligați să crească.Și totuși, chiar și în această situație, spiritul nu moare. Copiii au creativitate, au simțul umorului, chiar dacă sunt luați în derâdere de către profesori - "Cum, văcarul Florin Lupaşcu să poată scrie aşa? Imposibil. De unde să ştie el?". Ei bine, uite că văcarul Florin Lupașcu poate să scrie și așa. Mai jos aveți o scrisoare către Moș Crăciun cu care acesta a câștigat un concurs:
Dragă Moşule Crăciun, (...) Aici, la noi, timpul trece mai greu şi mami spune că suntem cu câţiva ani în urma altor ţări, aşa că scrisoarea mea s-ar putea să ajungă la tine prin anii 2016. Am pus data sus ca să vezi dacă e adevărat.
Dargă Moşule, aş vrea să ştii că eu mereu am crezut în tine, chiar dacă unii copii de la şcoală spun că nu exişti. Sunt şi oameni care se îmbracă în costum ca al tău pe stradă şi se dau drept Moş Crăciun.
Când o să mă fac mare, o să mă fac avocatul tău şi o să îi dau în judecată pentru preluare de identitate. Cu câţi bani o să câştigi, nici nu va mai trebui să îi oboseşti pe reni, o să poţi să cumperi un avion şi să mergi cu el prin toată lumea să împarţi cadourile.
Să ştii că eu te iubesc mult şi sper că o să-mi trimiţi un cadou din viitor, din anii, 2016, ca să le arăt copiilor la şcoală că exişti! Te rog să mă ierţi că nu am trecut scrisoarea pe curat şi are greşeli, dar mă grăbeşte mami la culcare. Nu am scris nici drept că foaia asta nu are linii. Dar am numărat şi nu am depăşit 1.500 de caractere.
Și brusc a început să-mi fie rușine pentru că ieri eram trist că nu-mi puteam permite un abonament la telefon cu internet inclus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te mănâncă limba? Ia să vedem de ce ești în stare!