Bine ați venit la noi acasă!

marți, 5 octombrie 2010

Ozzy Osbourne la Bucuresti

Mi-ar fi părut rău să nu scriu despre unul dintre cele mai reușite concerte pe care le-am văzut în România. Deși de când am aflat de eveniment am fost tot timpul sigur că voi fi și eu acolo, nu m-am hotărât să cumpăr biletul decât cu câteva zile înainte. Și s-a dovedit a fi... prea devreme! Am aflat că în ziua concertului se vindeau bilete pentru studenți la intrare cu 50 (cincizeci) % mai ieftine!
Nu-i nimic. Nu îmi pare deloc rău. Mi-ar fi părut foarte rău să ratez concertul. Îl așteptam pe Ozzy la fel cum îi așteptam pe AC/DC sau cum așteptam Metallica sau Iron Maiden acum ceva timp.
La început m-am cam speriat că își pierduse vocea, dar se pare că era doar neîncălzit.
Omul a arătat că s-a simțit bine în România, purtând tricolorul pe umeri minute bune. A arătat că își iubește publicul și că îi este recunoscător (între noi fie vorba, publicul, deși destul de numeros, nu prea a fost la înălțime; dacă era, poate ne mai cânta vreo 2 melodii la sfârșit). A insistat înainte de concert să cânte 2 ore, deși era programat să cânte doar o oră și jumătate.
A cântat, pe lângă „Mr. Crowley”, „Mamma, I'm coming home” sau „Crazy train” și mult așteptatele „Paranoid”, „Iron man” sau „Fairies wear boots” de pe vremea Black Sabbath. A aruncat două găleți de apă peste publicul care nu mai simțea frigul, nu înainte de a-și turna și el puțină apă în cap (totuși, nu era Ozzy dacă nu făcea și o chestie de genul ăsta). Într-un cuvânt a fost senzațional! A fost în plină formă, deși are 62 de ani, știm cu toții (probabil) o viață tumultoasă în spate și, se pare, ceva probleme de sănătate în ultima vreme.
A încheiat seara cu un „God bless you! I love you all!”. S-a văzut. Ăsta a fost un concert care nu trebuia ratat (cel puțin pentru iubitorii genului)!

Un comentariu:

  1. Ozzy a zambit tot timpul concertului si dupa fiecare melodie trimitea sarutari spre public. S-a vazut ca ii face o extraordinara placere sa cante si sa faca spectacol pe scena. Cum zice intr-o melodie "I still love the feeling I get from you, I hope you never stop cause it gets me through".
    Eu, Andrei, Tanase si majoritatea din jurul nostru ne-am facut datoria la concert si am fost cat se poate de nebuni, asa cum ne-a cerut bunicul metalului!

    RăspundețiȘtergere

Te mănâncă limba? Ia să vedem de ce ești în stare!