joi, 8 noiembrie 2012
Baniciu, frate!
Măi, nu știu cum face Baniciu ăsta, cum măsluiește el cărțile și aliniază
planetele, că la fiecare cântare umple
sala și mai și îi mai și scoală pe toți în picioare, fără să facă măcar o
aluzie de genul „toată lumea mâinile sus”. Cum face el că de fiecare dată lumea
cântă și țopăie de mama focului, deși cântecele lui (și ale lui Nicu Covaci
pentru că, oricât l-ar imita și apostrofa, el a compus multe dintre melodiile
pe care le cântă acum) sunt de ani și ani aceleași. Mă întreb, oare peste 40 de
ani va mai ști cineva cine a fost Marius Morga? Zic și eu, nu dau cu parul. Și
dans!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Are un "ce" numai al lui Baniciu, asta e clar :) Si e evident, dupa umila mea parere, ca si atunci cand noi vom fi carunti, iar Baniciu va fi doar o amintire, melodiile cantate de el for fi la fel de actuale si de iubite ca si azi.
RăspundețiȘtergereDaca o fi sa ma marit vreodata, stiu sigur ca asta va fi una din piesele care vor fi puse la petrecere :))