luni, 29 august 2011
Cuvintele-s de prisos
Încerc să-mi imaginez cum ar arăta viața mea fără munte. Cred că nu s-ar putea chema viață, cel puțin nu pentru mine. Muntele este miezul existenței mele. Pe munte am trăit cele mai frumoase clipe din viața mea. Muntele îmi arată cum îmi place să-mi trăiesc viața.
În grupuri mari, cu chităreală pe seară și multă socializare sau în grupuri mici, bine sudate, în care simți căldura prieteniei - o tură pe munte totdeauna este o amintire de durată. Efortul, situațiile dificile ce trebuiesc depășite, tensiunea creată de ele, bucuria reușitei, berea de la finalul turei - toate acestea ne leagă și ne fac prieteni pe viață. Și ce fel de viață! O viață trăită cu intensitate weekend de weekend.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Subscriu! Și în plus, am fost surprins de frumusețea acestor munți la revenirea mea neașteptată pe meleagurile sfinte ale Pietrei Craiului! ;)
RăspundețiȘtergere