miercuri, 28 decembrie 2011
Cum să pui husele pe banchetele mașinii în 8 pași
2. Desfaci cutia și descoperi pliantul cu instrucțiuni, ca la orice obiect respectabil. Te apuci să studiezi instrucțiunile, să identifici piesele și să îți dai seama cum funcționează sistemul "perfect fit"
3. După 15 minute descoperi că țineai instrucțiunile invers, le întorci și le studiezi din nou
4. Te apuci să întinzi husele și după puțin timp descoperi că ai nevoie și de a treia mână așa că suni un prieten
5. După ce vine prietenul bodogănind că nu ești în stare să pui niște huse la mașină începi "operațiunea monstrul" coordonând cu glas tare întreaga operațiune. Te urci cu genunchii pe scaune, dai cu capul de tavanul mașinii, înjuri că elasticele de la sistemul perfect fit nu sunt suficient de lungi
6. În sfârșit ai reușit să le întinzi, ești fericit chiar dacă ai mâinile zgâriate pe ici pe colo de la umblatul pe sub scaune.
7. Descoperi că la bancheta din spate ai uitat să scoți a treia centură de sub husă și trebuie să demontezi husa și să o întinzi la loc.
8. O dai naibii de întâlnire, te duci în casă, bei o bere și te culci.
luni, 26 decembrie 2011
Prieteni doar de sarbatori
Poate că sunt un morocănos obosit și nu apreciez gesturile frumoase dar pe mine unul chiar a ajuns să mă irite să primesc aceleași mesaje de "la mulți ani" copiate de pe net sau forwardate de la cine ți l-a trimis ție, uneori chiar de la numere pe care nu le cunosc. Pentru mine unul nu înseamnă nimic faptul că îmi trimiți o poezie cu Moș Crăciun care știu eu ce a făcut. Da, chiar nu înseamnă nimic - nici măcar un gest simbolic. Simbol a ce? Poate un simbol că ai scris și tu un mesaj și ai dat send to all ca să scapi de o obligație - o obligație fictivă căci nu te obligă nimeni să trimiți mesaje de Crăciun.
Nu mi se pare că ți-ai îndreptat un gând bun către mine trimițându-mi un astfel de mesaj pe care îl trimiți la toată agenda, ba din contră, dacă te gândeai la mine îți puteai aloca 30 de secunde să îmi scrii un mesaj personalizat, doar pentru mine - de exemplu un "Crăciun fericit, Tibi!" - asta da, chiar contează. De aceea nici nu răspund la mesaje impersonale - nu văd de ce să-mi pierd 1 mesaj din cele 3000 gratuite și câteva secunde din viață răspunzând la o formalitate. Ba chiar sper ca cei în cauză să fie deranjați de lipsa răspunsului meu și să mă înjure - în acest mod aș fi convins că s-au gândit la mine de sărbători.
Niciodată nu am dat astfel de mesaje și sper că nu voi ajunge să o fac vreodată. Prefer să iau legătura cu mult mai puține persoane dar mesajele pe care le trimit să vină din suflet și să reușească să transmită gândurile mele bune.
Later edit: Cea mai tare urare pe care am auzit-o de Crăciun:
Vă doresc să vă aducă moșul ce ne-a adus nouă statul!
duminică, 25 decembrie 2011
Re: Socoteli
A fost de departe cel mai fain, neobisnuit, plin, ciudat an din viata mea. In prima parte a anului am experimentat ceea ce se cheama libertate totala. Renuntand la facultate am avut libertatea ca in fiecare zi sa fac absolut orice vreau - si nu este deloc usor sa suport o libertate atat de mare, dar despre tema asta voi vorbi mai pe larg alta data si probabil pe InnerWorld.ro
Socoteli
De obicei, la sfârșitul anului se face un bilanț. Un bilanț al anului care se termină, cu realizări și nerealizări, bucurii și supărări, planuri pentru la anul. Eu n-am apucat. Alergătură până în ultima clipă, cadouri, cumpărături, curățenie, bagaje, pregătiri, știți voi. Deci n-aș putea să spun dacă e profit sau pierdere. Și oricum, în contabilitate bilanțul se predă prin aprilie. Dar până atunci, eu zic că dacă suntem sănătoși, petrecem sărbătorile în liniște alături de familie și de cei dragi, zâmbim, apăi e bine. Putem spune că am trecut cu bine și prin 2011. N-a venit sfârșitul lumii nici anul ăsta, trăim și sărbătorim cu mic cu mare. Că au mai fost și supărări și necazuri, au trecut.
sâmbătă, 24 decembrie 2011
miercuri, 21 decembrie 2011
Ignoranță e tot ce pot să spun
Știu că nu e bine să fii hater tocmai acum, în apropierea sărbătorilor. În general nu e bine. Dar mai ales acum, când încercăm să fim mai buni, mai toleranți și mai îngăduitori. Sau așa ar trebui. Promit că zilele următoare o să scriu câteva articole mai frumoase. Dar, uitându-mă și citind inevitabilele știri despre ce se întâmplă în Coreea de Nord, parcă încep să mă cutremur. Când am văzut filmulețul ăsta, mi s-a făcut pielea de găină:
marți, 20 decembrie 2011
Luminițe de Crăciun
Am observat că există o modă de câțiva ani, cel puțin în București. Luminițele care împodobesc orașul în preajma sărbătorilor sunt întotdeauna albastre. Eventual albastru cu argintiu. Firește, asta atunci când nu se face o sorcovă și se pun toate culorile pământului. Poate am eu o problemă, dar pe mine albastrul ăsta nu mă duce deloc cu gândul la Crăciun. Mi se pare că orașului meu i-ar sta mult mai bine cu auriu, cu roșu cu verde. Dacă mi le amintesc eu bine, luminițele alea din copilărie erau mult mai decente. Dar na, poate greșesc eu, poate brăduții mov nu sunt de prost gust sau poate am eu unele gusturi mai ciudate legate de decență și de frumos. Totuși, bine că au renunțat la bradul ăla uriaș de la Unirii, cu spice de grâu în el...
joi, 15 decembrie 2011
Viață de București
Ora 6:40. Sună ceasul. Încă nu știu prea bine pe ce lume sunt, sper că poate totuși e o greșeală. Nu, n-are cum să fie. Nu îmi permit să mai stau în pat mai mult de 2 minute, pentru că trebuie să mă pregătesc de plecare. Unul lucru e clar: dacă nu ar fi existat cafeaua, cu siguranță ar fi trebuit inventat ceva asemănător. Odată revenit la viață cu ajutorul licorii magice, pot începe o nouă zi. Nu chiar ușoară.
Ies din bloc pe Bv. Timișoara și am o senzație ciudată. Aici eram și acum câteva ore (nu multe), doar că mergeam în sens opus. Mă îndrept spre stația de tramvai și îmi fac probleme dacă nu cumva nu o să încap acolo. O mulțime imensă de oameni, mai mare pe zi ce trece, îl așteaptă. Norocul meu: tramvaiul 1 și-a făcut datoria și de data asta și a venit fix înainte să ajung. Zic noroc pentru că în felul ăsta a mai plecat lumea din stație.
miercuri, 14 decembrie 2011
Ce mai scriem
Sper ca aveti si voi o zi productiva, asa cum v-o doriti!
marți, 13 decembrie 2011
Facebook...
Are și Facebook-ul păcatele lui. Bineînțeles, de fapt. Primești tot felul de application request-uri sau cum le-o zice pentru tot felul de tâmpenii care nu te interesează. Vezi (1) sus în fereastra cu Facebook și speri și tu că ți-a scris o gagică mișto (sau măcar ți-a dat like la o poză) și te trezești că de fapt altcineva vrea să joace cu tine CityVille sau mai știu eu ce. În fine. Pe mine mă agasau în ultima vreme request-urile cu My Calendar. De parcă nu îți era de ajuns că poți să vezi oricând în colțul din dreapta a cui zi de naștere e azi, nu, trebuie să îți mai faci și un calendar cu asta. Într-un final glorios, într-o zi m-am învrednicit să-i dau block application. În sfârșit, îmi frecam mâinile de mulțumire, puteam să îmi beau cafeaua liniștit dimineața, berea seara, să mă relaxez, totul părea atât de frumos. Și ce să vezi? Ce credeți că s-a întâmplat? Am primit un nou request pentru... Mi Calendario!!!
Cuvinte!
De câteva zile știu că sunt dator cu ceva. Deși nu știu, nici acum nu sunt deloc sigur că o să reușesc să descriu ce a fost pe 8 decembrie la Sala Palatului. Datele „tehnice” sunt următoarele: trupa Celelalte Cuvinte a aniversat 30 de ani de cântat, timp de 3 ore și jumătate le-am auzit cele mai cunoscute piese din repertoriu, începând de la ultimele și terminând cu Iarbă prin păr, Un sfârșit e un început și Dacă vrei.
vineri, 9 decembrie 2011
Cum am început să alerg
Trebuie să spun că în liceu eram total anti-sport, în clasa a 9-a chiar am mânărit o scutire medicală de sport. Asta nu m-a oprit să dau bacul la sport (doar nu eram nebun să învăț economie, istorie, geografie sau altă grozăvie asemenea) și să îl iau chiar cu notă mare. Pe atunci țin mine că mă antrenam în Tineretului la alergat viteză iar dacă încercam să fac rezistență după 5 minute cădeam lat.
luni, 5 decembrie 2011
Fără telefon
Abonați-vă la:
Postări (Atom)