miercuri, 20 iulie 2011
Simplele plăceri ale verii
- furtună cu fulgere (deși odată m-a prins una în creasta muntelui, brrr ce senzații...)
- pepene roșu
Acum am chef să vorbesc de pepene. Cred că e una din marile bucurii ale vieții, nu ale verii. O felie de pepene rece, proaspăt, fraged, cu cocoș (așa îi spun eu crestei feliei de pepene, știți voi atunci când tai prima felie mai adânc și în partea superioară are o bucată bună fără semințe). Dar trebuie să știi cum să o mănânci, asta clar. Pepenele nu este genul de desert pe care să-l mănânci la restaurant sau într-o companie scorțoasă. În felia de pepene îți bagi botul cu poftă, muști până ajungi la coajă și apoi scuipi semințele. Altfel parcă are alt gust... Cu cât te murdărești pe bot mai rău cu atât mai bine. Dacă ai noroc ca în timp ce devorezi pepenele să și plouă afară (cum mi s-a întâmplat mie azi) sigur ai experimentat cea mai răcoritoare senzație posibilă!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Pepenele se taie cu cutitul de slana imprumutat din piata si se mananca in Cheia in statia de microbuz cu inca 10 oameni, cu cortul in spate, cu soarele in cap, ca pregatire pt urcare la cabana Ciucas!
RăspundețiȘtergereIa sa vedem, altii unde mananca pepene?
Altii dau fuga in timpul programului pana in piata Matache, iau un pepenoi si il mananca in gasca la serviciu :D
RăspundețiȘtergere