Pat si Patachon: Culmea inutilității

joi, 25 august 2011

Culmea inutilității

Dimineața când mă trezesc le găsesc dormind, doar câte una mai ambițioasă înaintează lent, probabil toată noaptea a urcat iar acum puterile sale sunt pe sfârșite. Când vin de la serviciu pe la ora 15:00 toate urcă de zor, se pare că ele nu simt canicula. Urcă în grupuri de 4-5, parcă ar fi o armată ce înaintează pe front către inamic. Pe înserat, când soarele apune, ele încă urcă, încetișor, încetișor - dar nu se opresc. Parcă pentru fiecare centimetru câștigat duc o luptă incredibilă cu ele însele.

Astăzi am auzit-o pe vecina de la 10 exasperată că au ajuns la ea. Este vorba de omizile care de câteva zile au năpădit pomii din fața blocului și au început să se urce pe bloc. Nu vreau să plâng soarta pomilor mâncați de omizi, să critic autoritățile că nu intervin să stropească pomii sau să mă pun în pielea femeii de la 10 îngrozită că ferestrele ei sunt flancate de armate de omizi. Singurul lucru care mă întreb este ce de ce urcă omizile pe bloc, ce se așteaptă să găsească la etajul 10?