marți, 29 noiembrie 2011
Comentariile de pe net
Dar de departe cele mai amuzante sunt comentariile de pe Youtube care parcă urmăresc același șablon:
x oameni (respectiv cei care au dat dislike) ...(fac ceva) sau .... Justin Bieber.
De exemplu:
486 dislikes! Nice try Justin Bieber
28 people have not audio on their PC
35 people are fools that plays it cool by making their his wold a little colder
184 cant even hold a guitar
Dear Santa, I want you to take Justine Bieber and give us back Kurt Cobain
1,637 reasons to use a condom (asta e tare!!! :)) )
Au trecut 19 ani
duminică, 27 noiembrie 2011
Muzica de Guerilla
Unul din motivele pentru care iubesc Radio Guerilla este pentru că a rezolvat această problemă pentru mine: mi-a arătat că se face muzică bună și acum, muzică care transmite ceva. Am început să mă simt ca făcând parte din lumea actuală și am început să prind spiritul generației mele. Este mare lucru, nu mai mă simt ca un Darth Vader aterizat în Evul Mediu.
Chiar dacă o să mă acuzați de reclamă, vă redau un spot publicitar care îmi place la nebunie:
Salut, sunt Alex Găvan și ascult Radio Guerilla pentru că este la înălțime.
sâmbătă, 26 noiembrie 2011
Imnul de bun simți al României
Niște tipi foarte creativi s-au gândit chiar să propună un imn de bun simț:
vineri, 25 noiembrie 2011
Miss Regie 2011
Azi-noapte a fost aleasă Miss Regie 2011. Adică, pentru neștiutori, cea mai frumoasă studentă din București. Nu că m-ar interesa pe mine prea tare cine e aia. Dar ia să vedem dacă puteți să ghiciți care a fost premiul. A? Nu, stai așa, e prea greu de ghicit. Premiul constă într-o excursie în Italia și... OPERAȚII ESTETICE! Stai. Cum? Oamenii ăia s-au adunat acolo să aleagă cea mai frumoasă studentă, adică aia cea mai cea dintre toate, cu cele mai cele din toate, cea mai... cum vreți voi și o duc în Italia ca să-i facă ce? Băieți, eu zic să vă grăbiți un pic cu însurătoarea, că în câțiva ani o să se găsească numai d-alea cu silicoane și botox.
Mika's gonna get you down
Nu știu dacă am mai spus-o pe aici. Dacă nu, o spun acum, nu-i problemă: în general, reclamele la furnizorii de servicii de telefonie mobilă mi se par foarte stupide și enervante. Din punctul meu de vedere, ăștia își fac mai mult anti-reclamă cu prostiile astea. Bineînțeles, în frunte se află Vodafone cu Maximia lor și chitara lui Smiley. Dacă nu ar avea toți prietenii mei Vodafone (cred că nu greșesc dacă spun asta), cred că aș renunța la serviciile lor doar din cauza celor menționate mai sus.joi, 24 noiembrie 2011
Îmi vreau soarele înapoi
Acum câteva zile o colegă de breaslă de la Hyperion făcea un studiu despre influența vremii asupra stării psihice (vroia să afle dacă e ori albă ori neagră, ori influențează vremea starea psihică ori nu). M-a pufnit râsul, ia uite-i și pe ăștia, reinventează roata.
S-au făcut 3-4 zile de când nu mai este soare afară. Atmosfera este înnorată și apăsătoare, în limbaj de Rahova „te face la moral”. Eu unul mă simt de parcă vine Apocalipsa, am o stare de agitație și nervozitate - cevă mă neliniștește. Mă simt ca acei oameni primitivi care văzând cum ziua se face din ce în ce mai mică aveau impresia că într-o zi nu va mai exista zi deloc. Exact asta este, o neliniște primitivă. Am nevoie de soare ca să funcționez bine. Și nu, nu vreau să fiu comparat cu o floricică :p Sunt curios cum or suporta nordicii noaptea de 6 luni.
Măcar putem visa:
miercuri, 23 noiembrie 2011
Nu suntem gunoaie, nici proști, nici găinari
Nu știu despre voi, dar eu m-am cam săturat să tot aud ce țară de rahat (pardon) e România. Adică m-am săturat să tot aud văicăreli, nervi și țipete că nimeni nu mai suportă să trăiască în țara asta. Din câte țin eu minte, când aveam eu cam un an și jumătate ne-am câștigat un oarecare drept la libertate. Adică să trecem granița fără să fim împușcați. Și atunci, decât să te enervezi atât de tare și în fiecare zi, te muți.
Trebuie să recunosc că nu sunt chiar un patriot și nici nu prea am înțeles, de-a lungul timpului, sensul acestui lucru. Nu am trecut acum de partea cealaltă, e clar că avem multe păcate, mulți oameni leneși, hoți ș.a.m.d. Îmi plac, de exemplu, austriecii, oamenii corecți și sinceri. Problema noastră majoră însă cred că e faptul că nu vedem niciodată decât răul. Suntem încăpățânați, avem idei fixe și mergem mereu cu capul înainte. De multe ori uităm să ne bucurăm și să apreciem lucrurile bune.
marți, 22 noiembrie 2011
Reclame în RATB
Acum 100 de ani (ei bine, probabil nu chiar), am fost plăcut surprins de inițiativa europeană (ziceam eu atunci) a celor de la Regia Autonomă de Transporturi București de a pune televizoare în trolee (că acolo parcă au apărut prima dată). Ar fi mers un film cu De Niro sau Jack Nicholson în drumul până la liceu, nu? Cam atâta dura drumul, deci nu puteți spune că nu era timp de un film.
sâmbătă, 19 noiembrie 2011
N114
Ajung la Laura, mâncare, băutură, jocuri și pe la 12:10 plec. Mă grăbesc să prind autobuzul N114, unul din puținele lucruri care se întâmplă la timp în orașul nostru și de care sunt mândru. Ai întârziat un minut peste 12:30, ghinion, îl aștepți pe următorul. Precizie elvețiană. Alerg un pic pentru a fi la timp în stație, lume multă. Deși ne îmbulzim toți în autobuz totuși nu suntem atât de mulți încât să nu prind loc pe scaun. Ocup un scaun și încep să observ, profesia mea își face simțită prezența. Pe cele patru scaune rezervate bătrânilor și invalizilor un grup de 4 gherțoi care vorbesc tare, înjură și mănăncă semințe. Da, este un autobuz care merge în Rahova în caz că nu am precizat. Mă deranjează, parcă îmi fac un pic greață, dar sunt obișnuit cu astfel de oameni. Până la urmă în fiecare zi plec din cartierul ăsta iar seara mă întorc tot aici.
Continui să observ.
joi, 17 noiembrie 2011
Pat și Patachon
Dacă nu știați încă cine suntem noi și ce e cu numele ăsta dubios al blogului, a venit momentul să aflați:
Despre tramvaiul 1
La 7:20 am ieșit pe ușă, ca în fiecare dimineață. Pregătit pentru o zi de muncă. Doar mie mi s-a părut că în dimineața asta a fost mai cald sau o fi de la căldura sufletească? Oricum. Am pornit spre stația tramvaiului 1, tot ca în fiecare dimineață. Pe zi ce trece, vehiculul e tot mai plin. Tot mai multă lume se prinde că ăsta trece cam prin tot Bucureștiul, deci e imposibil să nu-i găsești o utilitate.
miercuri, 16 noiembrie 2011
Străini în noapte
luni, 14 noiembrie 2011
Să cerem, deci
Am o problemă
Și problema nu-i mică. Bine, fără nicio legătură cu link-ul, am o problemă cu ăștia de la Golden Deals. E tare ideea cu site-urile astea de reduceri, dacă le urmărești poți să faci ceva afaceri faine. Doar că de la un moment dat devin prea insistenți. La început primeam un sigur e-mail pe zi, acum au ajuns la 2 sau 3, pentru că au mai băgat și Golden Deals Travel și nu știu ce alte chestii. Păi chiar așa, văd că am un mesaj necitit, sper și eu că mi-a scris vreo gagică și când colo... Golden Deals! Drept pentru care m-am cam plictisit. Oricum nu am cumpărat nimic de la ei și mai primesc oferte și de la alte câteva site-uri.
De ce Compact?
duminică, 13 noiembrie 2011
Românii nu fac bere nefiltrată
Trebuie să îmi fac mea culpa pentru că acum vreo 2 ani am spus că berea Holsten băută la Oktoberfest (localul de pe Șelari, din păcate, nu festivalul) e o bere nefiltrată proastă, că nu se compară cu aia băută în Austria. Deh, fițe. Adevărul e că aia chiar e o bere bună. Văd însă că și la noi, în ultima vreme, a apărut o modă, din ce în ce mai multă lume bea weiss bier. Rezultatul e simplu de ghicit, s-au gândit și producătorii noștri de bere să facă așa ceva. Prima dată m-am păcălit când a apărut Bergenbier. Am luat un six pack de la Real și după prima gură mi-a părut extrem de rău. Deși Ciuc am impresia că apăruse mai de mult, am avut onoarea să gust abia săptămâna asta. Rezultatul: dezastru! Nu cer acum să fie la fel de bună ca Edelweiss, dar... măcar să aibă vreo legătură, măcar o particulă din sticla aia să îți aducă aminte de berea nefiltrată adevărată. Nu, oamenii au făcut doar o chestia mai tulbure, mai acră și cu un gust foarte dubios. Adevărul că așa îmi trebuie, nu știu ce mi-a venit să încerc o bere produsă de Bergenbier, mai ales să mai iau și 6! Iarna asta ar trebui să îmi fac provizii din Austria.
vineri, 11 noiembrie 2011
O zi specială
Azi e 11.11.2011. Nu cred că trebuia să vă mai spun și eu. Dacă nu v-ați uitat de dimineață în calendar, sigur ați auzit prin mass-media, Facebook sau Twitter. Ce e special cu ziua asta? După părerea mea nimic, poate doar faptul că e vineri și vinerea e ziua mea preferată. Deja faza cu sfârșitul lumii nu cred că mai e veridică pentru cineva, poate doar pentru americani. Povestea cu sfârșitul lumii e ca aia cu ciobanul care mințea că a venit lupul la oi. Așa și cu sfârșitul de lume, o să vină când n-o să mai creadă nimeni în chestia asta. Întrebarea mea este de ce lumea are impresia (sau măcar glumește pe seama acestui lucru) că, fiind 11.11.11, o să se întâmple ceva rău? De acord, e o dată „rotundă”, dar poate se întâmplă ceva bun. Zic și eu.
joi, 10 noiembrie 2011
Seriale TV
Nu prea pot să înțeleg oamenii care își pierd nopțile ca să vadă 20 de episoade din nu știu care serial. Chiar aveam o părere proastă despre cei care se uită la așa-zisele „sitcomuri”, adică serialele alea care te anunță când trebuie să râzi (că altfel tu nu ți-ai fi dat seama). Fără să mă gândesc că poate unele dintre ele chiar sunt amuzante sau bune, pentru că eu nu le urmăream. Asta nu înseamnă că de acum o să le urmăresc, fiindcă nu aș avea când. În fine, am renunțat să mai judec oamenii în felul ăsta, mai ales că asta ar fi însemnat să îmi disprețuiesc aproape toate cunoștințele. Nu prea mai există persoană care să nu se uite la Seinfeld, Friends, The Big Bang Theory, How I met your mother, sau dacă nu măcar Dr. House, Grey's Anatomy sau LOST. Și oricum ar fi fost stupid, e clar că un om înseamnă mult mai mult decât gusturile lui, care gusturi, vorba aia, non disputandum.
miercuri, 9 noiembrie 2011
La teatru
Cui i-e frică de Virginia Woolf? Bună întrebarea. La fel de bună ca întrebarea Cine e Virginia Wolf?, la care nu am aflat răspunsul nici după ce am văzut aseară piesa, la Teatrul de Comedie. Cred că a fost prima dată când l-am văzut pe Ștefan Bănică Jr. jucând (și n-a fost rău), am văzut-o pe Emilia Popescu, pe Diana Cavallioti (foarte simpatică!). N-am reușit să aflu dacă Nick era Constantin Diță sau Radu Iacoban. Piesa a fost un pic cam lungă pentru o seară de marți după gustul meu. A avut și momente amuzante, dar și momente în care m-am cam plictisit. Privind retrospectiv însă, se pare că totuși a fost o piesă bunicică, deși am rămas cu câteva întrebări după. Merită văzută, dar nu vă lăsați păcăliți de numele teatrului. Nu e chiar comedie.
luni, 7 noiembrie 2011
Femeile care înjură
Lăsând la o parte huliganii de pe stadioane, boschetarii, B.U.G. Mafia și alții pe care ne-am obișnuit să îi auzim vorbind colorat, când o fată/ o femeie zice una frumoasă rău de tot, parcă îmi zgârie urechile de 10 ori mai tare. Ca să nu mai vorbesc de cazurile particulare când o tipă te invită să te duci în p**a ei sau te îndeamnă Hai c***e! Cred că de multe ori nervii le fac să uite că nu au nici una, nici alta.
Cei mai premiați
Azi-noapte s-au decernat MTV Music Awards 2011. Best Female e Lady Gaga, Best Male e Justin Bieber, iar cel mai bun debut - Bruno Mars. Cum era aia? Nașpa. Aiurea. Cam nasol.
Mai multe aici.
Sursa foto
P.S.: sunt singurul care crede că Lady Gaga și Justin Bieber trebuiau să facă schimb de premii?
duminică, 6 noiembrie 2011
Micile plăceri ale vieții de zi cu zi
Mâine e luni. Nu de puține ori ne declarăm ura față de această zi a săptămânii. Avem în față 5 zile grele în care lucrăm, mergem la cursuri și altele asemănătoare. De multe ori, munca ne ocupă aproape întreaga zi. Însă: am stat acum să contabilizez și sunt sigur că există multe mici bucurii care fac săptămâna mai frumoasă și mai ușoară. De multe ori, ele îmi dau senzația aia că azi e luni și mâine e vineri. Pentru că îmi place:Big brother is watching you
vineri, 4 noiembrie 2011
Cola sau Pepsi?
Lucruri care trebuie apreciate
Cred că aș putea să fac o rubrică specială pe Pat și Patachon numită „Întâmplări la Pure Fitness”. Sau ceva de genul. În fine, ce mi s-a întâmplat aseară: după ce am terminat antrenamentul, mă duc alene spre vestiar să mă schimb și să plec acasă. Îmi scot lucrurile din dulap, mai puțin portofelul (aici e greșeala mea, mi-a fost lene să pun portofelul în ghiozdan și l-am lăsat așa acolo). M-am întors o fracțiune de secundă cu spatele, mă ștergeam pe cap. Când să mă întorc înapoi, ce credeți?joi, 3 noiembrie 2011
Leapșa pe muzici
Fiind destul de ocupat zilele astea, am reușit abia acum să văd că am primit o leapșa de la Adrian Negoiță. Dar bănuiesc că prea târziu n-are cum să fie, și cum subiectul îmi place, iaca:
Muzică și versuri
Și dacă tot spuneam că există totuși multe lucruri frumoase, azi mi-am amintit de o poezie. Tot trollând (vedeți câte cuvinte noi am învățat de când cu blogul?) pe YouTube după niște muzică faină de ascultat într-o dimineață noroasă de noiembrie, am dat peste Tudor Gheorghe. Versurile îmi sunau cunoscut și mi-am adus aminte că poezia asta am studiat-o prin liceu la limba română. Atunci era un chin, aveam un profesor cam nebun și oricum nu mi-a plăcut niciodată să comentez și să analizez prea mult o poezie. Părerea mea e că lucrurile astea omorau plăcerea de a savura un vers. Mai ales dacă erai la mate-info, ca mine, te chinuiau, nene!Bune vs. Rele
Am tot auzit zilele astea vorbe cum că aș fi devenit hater. Adică scriu numai că nu îmi place aia, că nu îmi convine ailalltă, că ăla e prost, că ălălalt e nebun. Că sunt poate prea cârcotaș. Gândindu-mă la ultimele articole apărute, da, am scris mai mult despre rele decât despre bune. Asta în condițiile în care, dacă stau numai puțin să fac o socoteală, lucrurile care mă bucură sunt considerabil mai multe decât cele care mă supără. Sunt de părere că pământul e plin de lucruri frumoase pe care unii dintre noi nu le văd.România noastră
Copii al căror vis este să ajungă ospătari la cârciuma de lângă sat, să devină șoferi pentru a vedea și alte sate sau pur și simplu să facă o facultate. Copii care învață cu cartea pe câmp, aducându-mi aminte de vremurile de care îmi povesteau părinții mei - și ei provenind de la țară și fiind nevoiți să învețe pe câmp în timp ce păzeau vacile.
Asta e România în care trăim, o Românie ce uneori îmi pare că se apropie de Africa, în care chiar și să ai 8 clase este un lux prea mare pentru unii. O Românie ce are nevoie disperată de ajutor dar din păcate odată ce ne-am ridicat din sărăcie refuzăm să ne întoarcem și să facem ceva și pentru cei care au fost înfrânți de condițiile mult prea grele în care au fost obligați să crească.
Femei, femei...
Chiar așa, de ce le spunem așa rar că sunt frumoase? Evident, cazul de mai sus nu este unic, femeile chiar ar trebui să-și noteze zilele în care prietenii lor le spun că sunt frumoase. De ce? Ce ne oprește să le spunem că sunt frumoase? Orgoliul? Nu le observăm? (cred că nici nu se pune problema să nu le observăm, de când umblu prin zona Facultății de Psihologie și a Facultății de Drept am început să cred că aici se dă examen și la aspectul fizic!)
Nu ne mai simțim bărbați dacă arătăm o față mai umană și facem un compliment? Oameni buni, complimentele sunt gratuite și neimpozabile, profitați!
Și fără prea multă legătură cu restul articolului:
marți, 1 noiembrie 2011
Parazitii?
Câteva versuri din melodie:
Mesajul e clar si nu se-ndreapta catre Marte,sau
De dragu’ diversitatii,
Citeste-o carte!
Daca vrei sa faci lumina cand e pentru tine noapte,
Educa-te singur frate,
Citeste-o carte!
Trebuie sa stii sa legi 2 cuvinte, copile,Consideram Paraziții o trupă care în afară de înjurat nu știe mare lucru, evident aceasta fiind o idee care nu știu de unde am scos-o căci nu îmi aduc aminte să fi ascultat Paraziții. Deh, ce ți-e și cu opiniile astea, e greu să ți le formezi pe ale tale. Nu știu alte melodii de la ei dar mă bucur să aud astfel de versuri. Și mă bucur mai mult gândindu-mă că aceste piese se adresează adolescenților. Sper ca aceștia să nu rețină doar înjurăturile, băutura și drogurile și să rețină și mesajele ca cel de mai sus.
Altfel risti sa fie cainele tau mai destept ca tine
Abonați-vă la:
Postări (Atom)